Pentru o mai buna intelgere a subiectului in discutie, recomand citirea acestui articol (<-click) intr-o prima etapă
Carl Rogers este un alt reprezentant important al psihologiei umaniste și al eudaimonismului modern.
El aduce in discuție un nou aspect, acela al mediului. Un mediu de acceptare autentică, caracterizat prin deschidere, empatie și in care orice persoana este văzută necondiționat pozitiva. Acesta este mediul perfect pentru creșterea și dezvoltarea individului.
Fără aceste condiții, omul, asemenea unei plante private de soare și apa, nu va creste.
Astfel, pentru ca individul sa își realizeze nevoile superioare, mediul joaca un rol determinant.
Teoria autoactualizarii
Rogers considera ca fiecare individ poseda o dorința inevitabila de crestere și de atingere a potențialului personal. Acesta fiind și unul dintre factorii motivatori ai comportamentului uman. El considera ca fiecare individ este unic, astfel, atingerea potențialului de creștere se face in moduri diferite.
De asemenea, Rogers, considera ca fiecare om este, intrinsec, bun și creativ.
Creativitate ce îl va ajuta sa iși realizeze potențialul. Despre creativitate mai multe in acest articol.
Condiția necesară pentru autoactualizare este ca imaginea ideala a sinelui (cine vrem sa fim) sa fie congruenta cu imaginea sinelui (comportamentul actual, cine suntem acum).
Altfel spus cine am vrea sa fim vs. cine percepem ca suntem.
De fapt, intreaga teorie a lui Rogers se bazează pe “conceptul sinelui”. Înțelegem prin asta percepțiile individuale legate de comportamentul nostru, abilitățile noastre și caracteristicile unice. Poate fi considerată o imagine mentală a propriei noastre persoane, de aici si denumirea de “imaginea sinelui”.
Se pare ca imaginea sinelui este formată inca din copilărie. Astfel, copiii care au parte de dragoste necondiționată și de aprecierea părinților, dezvolta o imagine sănătoasă a sinelui. La pol opus, cei care nu au parte de dragostea părintească sau trebuie sa o câștige, au un moral scăzut, o încredere mica in forțele proprii și se simt fără valoare.
“Omul complet funcțional”
Rogers considera ca fiecare om își poate atinge potențialul. El sugerează ca persoanele care continua sa lupte pentru atingerea potentialului personal au toate șansele sa devină “complet functionali”. Adica o persoana complet congruenta (idealul a cine vrem sa fim vs. cine percepem ca suntem) care trăiește in prezent.
In fapt, oamenii tind sa devină complet functionali chiar dacă nu ating perfecțiunea. De ce? Idealul personal și imaginea sinelui sunt in continua mișcare, astfel atingerea dezideratului este un drum, nu o destinație finala. Ințelegem ca omul complet funcțional este intr-o dezvoltare continua, având capacitatea de a învața din fiecare experienta și de a se adapta cu ușurintă. Acești oameni denota o ridicată inteligenta emoțională, fiind in contact permanent cu emoțiile proprii și depunând un efort constant pentru a le înțelege.
Au fost identificate 5 trăsături ale omului complet funcțional:
- Deschiși spre experimentare.
Accepta toate tipurile de emoții (pozitive & negative), iar cele negative sunt acceptate și gestionate, nu respinse.
- Trăiesc in prezent.
Experimentează toate situațiile așa cum se petrec, cu deschidere, fără preconcepții și prejudecăți.
- Au încredere in trăirile lor interioare
Sunt atenti la toată paleta de sentimente sau reacții și au încredere in ele. Astfel, sunt congruență cu fiecare decizie luată.
- Creativitate
Au abilitatea de a se adapta noilor experiențe (pe care le cauta) cu multă creativitate si ușurintă.
- Viața împlinita
Astfel de persoane sunt fericite și satisfăcute de viața lor, căutând mereu noi provocări.
“Omul complet adaptat” a lui Rogers este caracterizat prin echilibru și, in general, sunt considerati ca fiind realizați in societate.
Este conștient nu este perfect și este ok cu asta. Partea importantă este că acționează atat pentru maximizarea punctelor forte dar și pentru îmbunătățirea celor slabe.
