De ce faci ceea ce faci in fiecare zi?
Pe bune, de ce? Sunt șanse mari să treci peste această întrebare fără a te opri și a te gândi (<-click)
Totuși, acordă-ți măcar 15 secunde pentru a răspunde. Această întrebare are un potențial enorm de a-ți transforma viața.
Nu sunt mentalist ca formare, însă stiu ce ai raspuns. 🙂
Pentru a atinge fericirea!
Poate nu a fost chiar asta răspunsul tau dar am avut dreptate. Cum așa?
Poate ai spus ca vrei sa strângi bani pentru o vacanța de iarna de vis. De ce? Poate pentru a te distra, schia, vizita, relaxa, bronza, etc. Perfect! Și cum te fac toate acestea sa te simți? Evident, fericit/ă!
Sau poate îți dorești o casa mai mare, o mașina noua, sa crești profesional, sa înveți lucruri noi, sa ii ajuți pe altii, sa fii independent/ă, sa fii in control asupra vieții tale, sa relaționezi, sa creezi conexiuni și, cu siguranța, lista poate continua.
Toate elementele enumerate sunt instrumentale fericirii.
Și oricât de altruist, filantrop și generos te-ai simți, crede-mă, faci ceea ce faci pentru a-ti atinge fericirea!
Simplu, nu?
Hai sa complicam putin, așa cum ne e natura. 🙂
2 perspective ale fericirii
In zilele noastre este încurajat (1) hedonismul (hedone- lb greaca = plăcere) , adica căutarea plăcerii ca deziderat suprem uman.
“Trăiește clipa” (din lat. carpe diem) descrie perfect acest concept.
In înțelegerea populară, hedonismul, se referă la o persoana care caută plăcere doar pentru ea, indiferent de forma și fără a se gândi la viitor. In vreme ce, perspectiva filosofica este alta: starea de bine. Este o teorie a valorii, in sensul in care PLĂCEREA este intrinsec pozitivă (valoroasa) si SUFERINȚA este intrinsec negativă (lipsită de valoare). Obiectivul fiind ca suma lor sa fie net pozitivă.
Exista multe perspective ale acestui curent filosofic, fiind susținut și dezvoltat de nume marcante: Aristip, Epicur, Erasmus, sir Thomas More. Le vom aborda in articole viitoare.
O alta perspectiva a fericirii, diferită hedonismului este (2) euidaimonismul (greaca “eu”=bun și “daimon”=spirit).
Acesta pleacă de la premisa conform căreia atingerea potențialului uman este scopul final. Cei mai cunoscuți susținători in antichitate au fost Aristotel, care considera că fericirea absoluta poate fi găsită printr-o viața virtuoasă (care respecta standarde înalte de etică și morală; bazata pe valori umane puternice) și filosofii stoicii, care au subliniat ideea autodisciplinei.
“Daimon” este spiritul nostru, puterea noastră interioară.
Socrate, de exemplu, spunea ca și-a trăit viața condus de daimonul sau.
Astfel, ideea centrala este sa ne trăim viața căutând realizarea potențialului nostru, ceea ce duce la împlinirea suprema. Un potențial infinit, de altfel.
Sub acoperișul eudaimonismului intra mai multe teorii moderne (piramida nevoilor Maslow (<-click aici), teoria “omului complet functional” (<-click aici) a lui Carl Rogers, teoria autodeterminarii (<-click aici) a lui Ryan și Deci, modelul fericirii autentice a lui Seligman).
In ideea eudaimonismului va propun alte doua direcții:
- Creșterea și dezvoltarea personala
A lupta in continuu pentru a te schimba in bine. Dorința de a te cunoaste mai bine și, in egala măsura, de a cunoaște mai bine lumea. Sa stii cine ești și cine nu ești, sa îți înțelegi valorile, dorințele și sa îți afli misiunea. Sa crești ca OM.
- Transcendenta
Ma refer aici la a te dedica la ceva mai mare decât persoana ta, pentru un bine “mai mare”.
Creșterea personala și transcendenta pot co-exista.
Așadar, facem ceea ce facem in fiecare zi pentru a fi fericiti, fie ca vrem sa trăim clipa, fie ca suntem pe drumul realizarii potențialului nostru de crestere și poate de a transcede.
Tu, unde te regasesti?
#shiftforthebestofyou
