Adaptarea la "fericire". De ce nu poate fi ca la inceput.

Adaptarea la "fericire". De ce nu poate fi ca la inceput.

Omul este un animal adaptabil, o ființa care se obișnuiește la orice” spunea Dostoievski.

Observ de ceva timp un fenomen care mă fascinează: oameni realizați în societate sunt din ce în ce mai nefericiți. Deși duc o viața pe care o visau cu câțiva ani în urmă ajung să fie nemulțumiți de “visul” pe care și-l trăiesc. Am decis să investighez fenomenul și voi împărtăși cu voi ce am descoperit.

Istoria ne învață că cele mai mari reușite și, în egală măsura, cele mai mari suferințe se estompează odată cu trecerea timpului. Astfel, bucuria unui nou smartphone, deznădejdea unei despărțiri, bucuria unui job nou sau a unei promovări, suferința unui diagnostic nefericit, toate se sting.

Acest fenomen poartă denumirea de adaptare hedonică și se întâmplă atât în relație cu lucrurile pozitive dar și cu cele negative.

Există vaste cercetări întreprinse de mai mulți pshihologi, printre care și Sonja Lyubomirsky.

Aceste cercetări relevă că ne adaptăm atât la aspectele fericite ale vieții noastre, oricare ar fi ele: să spunem bucuria începutului unei relații. Știm cu toții emoțiile de început, acea îndrăgostire, atunci când simți “fluturi în stomac”, când gândul îți este doar la persoană dragă, când el sau ea devin centrul universului tău. Știința ne spune că, în acest moment, un cocktail de compuși chimici ne influentează starea: hormoni (testosteron și estrogen: dorința fizică) neurotransmițători (oxitocina, dopamină, serotonină, norepinefrină: atracția făță de partener). Însă după ceva timp dragostea numai este că la început, nu? Ei bine, ne adaptăm la acea situație 🙂 ! În plus, chimicalele în discuție încep să dispară și așa vedem din ce în ce mai multe defecte partenerei sau partenerului. Și ce vrem: să fie că la început! Relația se poate maturiza și crește în moduri mult mai profunde și fără “efectul drogurilor”, dar nu exact că la început. Discuția poate fi amplă și simt că merită un articol separat.

Ne adaptăm de asemenea la evenimentele negative, să spunem pierderea serviciului. Evident, trecem prin multe faze negative până ajungem să acceptăm. Cert este că ne vom obișnui cu ideea și vom merge mai departe.

Faptul că emoțiile pe care le trăim în legătură cu un eveniment se diminuează cu timpul reprezintă un mecanism esențial. Fără această adaptare hedonică oamenii ar fi copleșiți de emoțiile trăite și nu s-ar putea adapta schimbării care este o constanta în viața noastră. Posibil singura constantă. Dacă pasiunea arzătoare (a unei relații, sa spunem) nu s-ar diminua în timp, nu am fi capabili să ne mai desfășuram viața. Aceleași lucru este valabil pentru anxietate, furie, tristețe sau suferință.

Cercetătorii au descoperit un lucru extrem de interesant: adaptarea la bine și la rău este asimetrică. Ne obișnuim mult mai repede cu emoțiile pozitive vs. cele negative. Adică un eveniment trist ne poate afecta mai mult și mai puternic vs. un eveniment pozitiv.

Studiile ne spun că starea noastră de fericire este determinată astfel:

30% de genetică

10% de circumstanțe

60% este în controlul nostru

Există mai multe cercetări in acest sens. Procentele diferite, însă se menține ideea.

Așadar, ce poți face pentru a a combate adaptarea la fericire?

1.Manifestă recunoștință

O atitudine a recunoștintei este ideală pentru o viața fericită. Recunoștința ne ajută să apreciem mai bine experiențele pozitive. În plus, exprimarea recunoștinței stimulează stima de sine. Atunci când realizezi câte au făcut cei din jur pentru ține te simți mult mai încrezător.

Poți astfel să încerci asta:

– scrie seară într-un jurnal 3 lucruri care ți s-au întâmplat în timpul zilei și pentru care eșți recunoscător.

– mulțumește cât mai multor persoane în timpul zilei. Și, credeți-mă, avem motive.

2.Acte de bine

Orice act de bine înseamnă altruism. O atitudine care emană

bunătate către cei din jur este opusă egoismului. Și totuși de ce astfel de oameni sunt din ce în ce mai rari? Pentru că de multe ori sunt considerați,  iertați-mi termenul, “fraieri”. Și într-o lume care încurajează concurență, bunătatea dispare.

Revenim, bunătatea este direct legată de fericire, atât la un nivel psihologic cât și spiritual. Un studiu efectuat în Japonia în urmă cu 10 ani arată clar că oamenii fericiți sunt mai binevoitori, mai altruișți.

Poți exersa bunătatea astfel:

– lasă un partener de trafic să schimbe bandă atunci când semnalizează acest lucru (șoferii mă vor înțelege 🙂 )

– oferă suport unei cauze caritabile

– ajută-ți un vecin mai în vârsta să urce treptele

– ajută-ți un coleg

– ascultă problema unui prieten și fă-l să se simtă înțeles

Lista poate continua.

Încearcă măcar 3 acte de bunătate zilnic.

3.Practică activități sportive și meditația (detalii aici <-click)

4.Dedică timp activităților ce îți fac plăcere

Gândește-te la lucrurile ce îți aduc cele mai mari satisfacții, când nu mai simți trecerea timpului. Poți începe să îți faci loc în program pentru acestea, sunt de mare valoare pentru tine.

5.Bucură-te de fiecare moment al vieții tare. Oprește-te și gândește! (detalii aici<-click)

 

Așadar, dacă realizezi că ceva ce îți aducea bucurie în urmă cu câteva luni își pierde din însemnătate, este absolut normal! Ne adaptăm la orice.

Însă, poți lucra la starea ta de fericire! Poti regasi bucuria!

#shiftforthebestofyou

 

 

 

 

Resurse:

http://sonjalyubomirsky.com/files/2012/09/Lyubomirsky-2011-1.pdf

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *