Procrastinarea. Ce este si care sunt beneficiile stopării ei.

Procrastinarea. Ce este si care sunt beneficiile stopării ei.

Înțelegerea cauzelor sau de ce ne amânăm “binele”?

Consider că pentru a opri un comportament cu efecte nocive este esențial , într-un prim pas, să înțelegem “de ce-ul”, sau ce determină comportamentul?

Termenul de procrastinare a fost împrumutat relativ recent în vocabularul nostru dar uzitat din ce în ce mai frecvent. Provine din limba engleză, “procrastination” și, în esență, semnifică amânarea sau întârzierea începerii unor acțiuni.

Acest concept a fost abordat încă din antichitate, cel puțin de pe vremea lui Platon. Filosofi precum Socrate sau Aristotel au creat și un cuvânt pentru procrastinare, akrasia și este sinonim cu lipsa de control asupra ta sau de a acționa împotriva propriei judecați sănătoase, aș adăuga. Altfel spus, ne amânăm “binele”.

Într-o înțelegere adusă la realitatea actuală, procrastinarea, reprezintă actul amânării unor sarcini sau acțiuni. Fie că o numim akrasia sau procrastinare, ne referim la o forță ce ne împiedică să urmăm lucrurile pe care le avem de făcut.

Opusul akrasiei este reprezentat enkrateia – a fi in control asupra ta, asupra eului. Henophon spunea ca nu este doar o virtute oarecare ci “fundatia tuturor virtutilor”.

Și, până la urmă, de ce procrastinam?

Unele studii în domeniul psihologiei arată că există o lipsa de concordanță între noi în prezent și noi cei din viitor. Adică, creierul nostru are tendința puternică să prețuiască mai mult recompensele imediate vs. cele pe termen lung. În acest sens, propun să ne uităm la un experiment interesant: “Experimentul bezelelor de la Stanford”. În anii 1960-1970, profesorul Walter Mischel de la Universitatea Standford a studiat într-o serie de experimente rezultatele privind “întârzierea recompensării”. Pe scurt, unor copii le era oferită o alegere: să primească o bezea pe loc sau două în 15 minute. În toată această perioada bezeaua se află în față copilului. (Crunt, nu? : ) ) Ulterior, aceștia au fost urmăriți de-a lungul vieții. Concluziile sunt cel puțîn interesante: copiii care au așteptat 15 minute au avut mai multe reușite în viață, note mai bune la examene, educație mai bună, locuri de muncă mai bune, indicele masei corporale mai bun. Putem spune că această capacitate de amânare a recompensei este asociată cu succesul (“răbdarea” despre care vorbeam într-un articol anterior).

Revenind la noi cei din prezent vs. noi cei din viitor. Atunci când ne propunem un obiectiv, să spunem pierderea în greutate, în fapt, noi stabilim un obiectiv pentru noi din viitor. Ne este ușor gândindu-ne la viitor să ne stabilim lucruri, mai ales atunci când nu sunt foarte specifice. Însă, acțiunile în sensul realizării obiectivului revin în în sarcina noastră, cei din prezent. Aici intervine partea problematica, eul prezent adoră recompensă rapidă, de moment, și, că urmare, amână aspectele valoroase, indentificate rațional anterior. Așa că pierderea în greutate este amânată pentru felia aceea apetisantă de tort. Cu toții știm (sau așa îmi place să cred) ce înseamnă să mâncăm sănătos sau că zahărul este inamicul public numărul 1 și că pe termen lung riscăm boli grave precum diabet, boli cardiace, Alzheimer, etc.

Eul prezent vede riscul unor posibile boli grave în zeci de ani și în majoritatea cazurilor preferă felia de tort.

În căutarea de răspunsuri științifice despre procrastinare am găsit acest experiment făcut de Universitatea Harvard. Ce presupunea: participații erau întrebați dacă doresc să adere la un plan de economisire ce presupunea redirecționarea automată a 2% din salariul lor către un cont de economii.

Versiunea 1: înscrierea imediată

Versiunea 2: înscrierea într-un an

Pentru prima versiune 33% au spus da și 67% pentru a două, fapt ce întărește ideea “amânării binelui”.

Și de ce ne plac recompensele rapide?

Privind cu câteva milioane de ani în urmă, strămoșii noștri aveau cu totul alte preocupări și probleme fundamental diferite. Nu se preocupau cu planul de economisire sau care ar fi următorul pas în carieră. Ci dacă reușesc să scape în a deveni masă unui sabertooth.

Astfel, pentru o perioada extrem de îndelungată ne-a preocupat prezentul și cum să supraviețuim riscurilor. De aici putem înțelege această dorința de recompensă rapidă.

Creierul nostru a evoluat în milioane de ani și este cert că pentru a se adapta noului mediu și stil de viață mult mai complex este nevoie de timp.

În concluzie, modul în care raționăm și acționăm cu privire la recompensele rapide este influențat de moștenirea a milioane de ani și, conform studiilor, capacitatea a amână o recompensă rapidă pentru una mai valoroasă pe termen lung este asociată cu succesul!

Succes!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *